Brâncuşi nu e al meu

Peste noapte m-am trezit bulversată. Statul zice că am “un Brâncuşi”, că e al meu. Da, da despre acel Brâncuşi este vorba. Intemeietorul sculpturii moderne, marele avangardist român, sculptorul nepereche care a reuşit să prindă intr-un cub de piatră ideea de zbor. Acel sculptor despre care vorbeşte o lume intreagă, pe care-l revendică fervent francezii  şi din când în când românii. Acu` s-au gandit să mi-l dea mie.

Spunându-mi pe un ton imperios: Brâncuşi este al tau!

Al meu ???? De unde şi până unde??? Nu că nu mi-ar plăcea, dar stau şi mă gândesc de unde a căzut o asemenea pleaşcă peste mine, cetăţean amărât care se luptă pentru fiecare zi din viaţa lui.

Cum s-a gândit statul să mi-l facă cadou (exact aşa am vrut să scriu)?

Aaaa, statul n-are bani să-l cumpere şi atunci s-a gândit să mă pună pe mine să fac asta. Ei bine, dragă statule, ia-ţi “Cuminţenia Pământului” înapoi şi spală-te pe cap cu ea.

Zeci de ani  nu te-ai gândit să faci, prin instituţiile tale, ca doua zile pe lună copiii acestei tări să poată intra gratuit la muzee să vadă operele lui Brâncuşi, să stie lucruri despre el şi despre opera lui, să ştie că din ţărişoara asta a pornit  un sculptor cunoscut ţi apreciat de o lume întreagă.

Zeci de ani  nu te-a interesat că micuţa casă de la Hobiţa se darâmă  şi nu o să mai ai ce sâ laşi generaţiilor viitoare drept moştenire. Oricare alt “stat” ar fi tansformat căsuţa şi localitatea în loc de pelerinaj.

Zeci de ani ai avut bani pentru toate tâmpeniile şi acum ai tupeul să-mi spui mie că Brâncuşi este al meu şi ca e responsabilitatea mea să cumpăr “Cuminţenia Pământului” ? “Donez e mai bine !” ?

Nu, eu nu donez nimic. Fă bine şi descurca-te ! Ai de unde.

Şi Brâncuşi nu e al meu pentru că ai tu nevoie de un leu de la mine şi te-ai gandit sa inventezi lozinca asta de toată jena.  Sunt mândră că Brâncuşi e roman de-al meu, sunt mândră  că ştiu câteva lucruri despre el (învăţate pe banii mei), sunt mândră şi mi se face pielea de găină când merg la Târgu Jiu şi văd Coloana Infinitului şi Masa Tăcerii, am fost emoţionată ca un copil când am văzut pe Facebook o caricatură făcută pentru Campionatul European de Fotbal în care Coloana Infinitului invingea Turnul Eiffel. Poate ca era o prostioară, dar a ajuns la mine, la sufletul meu şi m-a facut să-mi ridic mândră fruntea spre cer. Pentru toate astea şi pentru multe alte motive Brâncuşi e al meu, nu pentru că-mi spui tu ca să-mi smulgi un banuţ.

”V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti”. Constantin Brancusi.

Dacă ne-ar vedea acum !!!!