oboseala …cronica

Am obosit de senzaționalul proștilor, am obosit de găinării și găinari. Am obosit de importanți pe nimic sau de importanți pe dramele altora. Am obosit de prefăcuți. Foarte tare am obosit de prefăcuți. Vă alinați neputințele, nefericirile și limitele extrem de joase pe orice dramă vă iese în cale. Vă dați cu curul de pamânt și vă smulgeți părul din cap pentru lucruri în care nu credeți, pentru oameni pe care nu i-ați cunoscut, nu-i cunoașteți și nu-i veți cunoaște vreodată, pentru povești din care n-ați făcut niciodată parte. Luptați în numele unor așa zise crezuri care nu va aparțin.
Ridicați în slăvi azi, lucruri sau oameni despre care ieri nu știați nimic, nici măcar nu știați că există. Sau și mai rău: ridicați în slăvi lucruri sau oameni pe care ieri ați scuipat.Sunteți niște triști și niște neputincioși. Dar profitori.
Pot să înțeleg și tristețea și neputința. Fiecare avem momentele noastre de tristețe și foarte multe de neputință. Ne luptam cu ele zilnic. Dar zic să ne luptam decent și-n liniște.
Mi-e greață până la vomă de micimea reacțiilor de tipul „e momentul să mă bag și eu în seamă”.
NU. E momentul să ne vedem fiecare de treaba noastră. Dacă putem să facem un bine, să-l facem, dacă putem să alinăm un suflet, să-l alinăm, dacă putem să dăm un sfat sincer, să-l dam. Dacă putem să fim OAMENI, să fim. Doar pentru asta e momentul. In rest …sunteți praf. Demni de dispreț până la greață.